Relief

Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300-400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100-200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.

Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute de 220-250 m. În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați, altitudinea maximă – 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.

În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, are alternează cu văi adânci și hârtoape de 150-250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți.Stâncă calcaroasă

În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului – regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).

La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la

175 m.
MoldovaConditiile de relief

Zona turistica Moldova se suprapune peste partea estica a României: cuprinde judetele Botosani, Iasi, Bacau, Neamt, Vaslui, Vrancea, Galati, Suceava.

Altitudinile scad de la vest spre est, dinspre zona montana din vest – ce apartine în totalitate Carpatilor Orientali (vf. Ocolasu Mare, 1907 m – Muntii Ceahlau, Muntii Vrancei – vf. Gogu, 1785 m) spre est, spre zona Podisului Moldovei; contactul dintre aceste doua unitati se face prin intermediul unitatii subcarpatice – situata pe teritoriul judetului Neamt, Bacau, Vrancea, apartinând Subcarpatilor Moldovei si partii nordice a celor de curbura. La aceste unitati se adauga culoarul Siretului, importanta axa de comunicatie.

Relieful se detaseaza prin câteva conditii tipice pentru o regiune de podis, cu altitudinea de 200-400 m. Versantii abrupti sunt bine evidentiati pe structura monoclinala, mai ales în locurile unde în aceasta precumpanesc stratele groase de gresii (în sud). Exista abrupturi cuestice pe care se produc degradari intense (cel mai mare este în sud Coasta Iasilor cu o lungime de 100 km, o diferenta de nivel de 120 m si cu o desfasurare în doua nivele). Forme similare sunt si pe dreapta  vailor principale dar cu caracter discontinuu si amploarea limitata. Pe ele s-au dezvoltat vai simetrice sau asimetrice cu asezari mari si multe iazuri.

Caracteristice pentru Moldova sunt larga dezvoltare a teraselor inferioare si numarul relativ mare al teraselor medii si superioare, etajate pe unul sau altul din versantii vaii. La Campulung Moldovenesc sunt descrise cinci trepte de terasa numite “de fund, de vale”, bine dezvoltate cu altitudini relative de 1-2 m, 2-3 m, 4-5 m, 7-10 m si 20 m, precum si patru niveluri de terasa numite “de versant”, putin dezvoltate ca niste umeri redusi de vale, cu pietrisuri fluviale la suprafata, situate la altitudini relative de 30-40 m, 50-60 m, 80-90 m si 100-110 m.

Terasele fluviale, datorita bogatiei în ape subterane si alcatuirii la suprafata din depozite loessoide favorabile formarii de soluri fertile, au fost alese din cele mai vechi timpuri pentru amplasarea asezarilor si pentru extinderea culturilor agricole.

Conditiile de clima

Datorita situarii în nord-estul tarii, regiune cu o radiatie solara globala de numai 105-110 kcal/cm²/an, aflata sub influenta succesiva a maselor de aer de origine atlantica, baltica si continentala si a reliefului variat, ce coboara de la peste 1800 m la 180 m, bazinul hidrografic al Moldovei are un climat temperat de tip montan în jumatatea vestica si de tip continental în cea estica. Astfel, se realizeaza importante deosebiri regionale si locale în regimul termic, al precipitatiilor si vânturilor, al celorlalte fenomene meteorologice, individualizându-se numeroase subtipuri si nuante climatice, ca de exemplu a dealurilor de podis sau al dealurilor subcarpatice, a vaii Siretului sau al Depresiunii Câmpulung Moldovenesc, al Obcinelor Bucovinei sau al Muntilor Giumalau.

Din analiza datelor rezulta o accentuare a continentalismului spre est, reflectata de cresterea amplitudinilor termice anuale si diurne, de intensificarea evapotranspiratiei potentiale si a frecventei secetelor si a starilor de vreme ciclonale, cu ploi în aversa. De asemenea, rezulta ca o data cu cresterea înaltimii reliefului, spre vest, se mareste nebulozitatea si cantitatea medie anuala a precipitatiilor, scad valorile termice, iar în sezonul rece se îndesesc inversiunile termice si ceturile de radiatie.

 

Temperatura

Valorile sale medii si absolute sunt hotarâtor influentate de înaltimea reliefului  si expozitia versantilor. Astfel, în zona de podia a bazinului Moldovei, temperatura medie anuala este de 8-9ºC, dar scade pana la 6ºC în Subcarpatii Neamtului, pâna la 2ºC pe vârfurile înalte ale Obcinelor Bucovinei si Muntilor Stanisoara si chiar sub 2ºC în Giumalau, la peste 1800 m.

              În intervalul decembriefebruarie pe întregul teritoriul bazinului Moldovei se realizeaza temperaturi medii negative. Cele mai scazute valori medii, înregistrate în ianuarie sunt cuprinse între -4ºC si -5ºC în culoarul larg extracarpatic al Moldovei, între   -5ºC si -8ºC pe culmile montane si sub -8ºC în Masivul Giumalau. Cresteri importante ale temperaturii se produc începand din luna aprilie. În aprilie si mai temperatura medie creste de la 2º-3º la 14º-15ºC în zona de podis si cea subcarpatica si de la 0ºC sau -2ºC la 8º-12ºC în zona montana. Cea mai calduroasa luna pentru aproape întreg bazinul Moldovei este iulie cu valori de aproximativ 20ºC în sectorul de confluenta cu Siretul, de 18º-20ºC în zona de podis si cea depresionara subcarpatica, de 16º-18ºC în zona înalta subcarpatica si pe culmile montane joase, 12º-16ºC pe culmile montane cu altitudini de 1300-1600 m si sub 12ºC  în zonele înalte ale muntilor Rarau si Giumalau.

              Diferentele mari de temperatura ce se pot realiza în cursul aceleiasi luni, ca si marile amplitudini termice absolute înregistrate într-o lunga perioada de timp reflecta continentalismul destul de pronuntat al climatului.

Amplitudinea termica absoluta scade catre vest, dar are valori apreciabile si în zona montana, evidentiind influenta accentuata a maselor continentale de aer si în aceasta zona, incluzând întregul flanc estic al Carpatilor Orientali.

Sugestive sunt, de asemenea, numarul mediu al zilelor cu bruma dintr-un an 25 pâna la 30 în zona montana si 15-20 în zonele subcarpatice si de podis, precum si repartitia lunara a acestora, constatându-se ca cele mai multe zile cu bruma, 6-7, sunt în lunile octombrie si noiembrie, în zona montana, iar cele mai putine în perioada ianuarie – mai, lipsind complet în lunile de vara.

 Flora si fauna

              Sectorul carpatic al bazinului Moldovei corespunde etajului padurilor de conifere în vest si de fag în est.

Spre est si sud, în Obcina Feredeului Muntii Stanisoara, coniferele intra în amestec cu fagul si bradul, formând molideto-fagete si molido-bradete, iar în Obcina Mare si a Voronetului dominant devine fagul, uneori în amestec cu bradul.

Extindere considerabila au pajistile de versant si de culme, în lungul culoarului vaii propriu-zise a Moldovei, ca si în lungul Moldovitei, Sadovei, Suhai Bucovinene si Humorului care sunt dominate floristic de paius rosu si paiusca in asociatie cu teposica, timoftica, trifoiul, etc.

Strat ierbos exista si în interiorul arealelor cu padure sau la periferiile lor unde întâlnim macrisul iepurelui, fragul, feriga, firuta de padure, muschiul verde, precum si efemeroidele de primavara ca floarea pastilor, vioreaua. La partea superioara a padurilor, pajistile sunt invadate de subarbusti cum sunt afinul, ienuparul si merisorul.

Etajul padurilor este populat cu animale precum cerbul , ursul si râsul, cu pasari cum ar fi cocosul de munte, ierunca, uliul gainilor, sorecarul, soimul, cu reptile si foarte multe insecte. Nu lipsesc speciile obisnuite ale padurilor ca lupul, vulpea, mistretul, caprioara, iepurele, veverita, precum si ciocanitorile de munte, forfecuta, pitigoiul de munte.

Sectorul extracarpatic se suprapune etajului padurilor de gorun, în zona subcarpatica, si al padurilor de stejar în cea de podis.

Padurile din sectorul extracarpatin, mai ales sleaurile, au bine dezvoltat subarboretul, reprezentativi fiind alunul, cornul, porumbarul, gherghinarul, lemnul râios, lemnul câinesc, macesul. De asemenea, sunt prezente lianele, ca iedera si carpenul de padure. Stratul ierbos al acestor paduri este si el bogat, format din vinarita, coltisor, laptele câinelui, mierea ursului, pecetea lui Solomon, tataneasa, firuta de padure, urzica moarta. Pe suprafetele umede pot fi întâlnite lacramioarele si murul, iar pe cele însorite fragul si cimbrul de câmp.

În paduri îsi gasesc adapost caprioara, lupul, iepurele, vulpea, mistretul, si veverita, iar dintre pasari cuibaresc mierla, sturzul, gaita, diverse specii de pitigoi si gaia rosie.

Lunca Moldovei are o vegetatie specifica mezofila si higrofila. În sectorul superior vegetatia arboricola este reprezentata prin arin alb. Treptat, spre aval, zavoaiele se îmbogatesc în specii prin aparitia arinului negru, a salciilor si a plopului.

Pajistile acestor lunci sunt bogate în graminee mezofile ca paiusca, firuta, pirul, timoftica, coada vulpii, iarba câmpului, iar de asemenea sunt prezente leguminoasele precum si speciile higrofile de rogoz, tipirig, pipirigut, coada calului si barba ursului.

În zavoaiele si pajistile luncilor Moldovei si afluentilor traieste o fauna bogata si variata. Mamiferele amintite în padurile de munte si de deal coboara si în lunci dupa hrana si apa, dar luncile reprezinta în primul rând lumea pasarilor. În timpul verii urca pâna catre obârsii, unde luncile sunt foarte înguste sau lipsesc, pescarelul negru, codobatura de munte si fluierarul de munte, ce-si duc viata pe maluri, iar mai jos dupa ce apele ies din munte pot fi întâlnite prigoarea, lastunul de mal si codobatura.

Cele mai multe pasari sunt înca în zavoaie unde mierlele, privighetorile si pitigoii alaturi de cuc, dumbraveanca, boicus, ciocanitoare si pupaza însufletesc cu cântecul lor padurile.

Speciile care populeaza apele Moldovei sunt: fantanelul, lostrita, boisteanul, grindelul, mreana, moioaga, pastrâvul indigen, cleanul, morunasul, bibanul, platica, stiuca.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s